Aburd

 

 Daca ne imaginam absurdul ca un tot unitar , fara prea mari eforturi ii putem vizualiza in interior o multime de particule haotice explodand de viata. In absurd poti distinge haos si vid. O dezordine primordiala. Absurdul poate fi creat in orice. Orice idee , orice lucru are la baza “absurdul”. De asemenea el poate fi programat volunatar sau involuntar , poate chiar mecanic in el existand o regula logica si un algoritm. O stare de neorganizare ordonata.

 Reducerea vizibilitatii, negureala, obscuritatea sau bezna , limitarea gandirii si generarea sentimentelor produse de aceasta conduce inevitabil spre o situatie situatie irationala si absurda.

Ca si indivizi de la nastere pana in prezent am creat mii de personalitati, insemnate si purtatoare cu tot raul , si toate simptomele otravitoare ale vietii. Mii de personalitati care rezista in fiecare zi haosului din viata noastra dand nastere unei realitati si identitati absurde si fixe , fara a ne lasa purtati de o oarecare ordine usoara si libera. In realitate toate problemele nu exista , decat in masura in care identitatile pe care le-am creat de-a lungul vietii ca si individ exista. Ne cream realitatea si propria imagine sub forma unor identitati necunoscute in care credem atat de mult incat ne identificam cu ele si devenim una si aceasi fiinta. Fiinta falsa , ireala, irelevanta , incorecta si absurda. O iluzie falsa a lumii. Ne aflam la zeci de mile distanta de fiintele noastre profunde , de sinele esential. Imbratisand in fiecare zi identitatile iluzorii puratoare de atatea probleme.

Ajungem intr-un cerc vicios al absurdului , care ne place , oricat de bizar sau suparator ar parea e singura « cale aferenta » spre viata, spre dorinta de a trai si spre energia creatoare; singurul lucru care ne mai tine in Viata. Care printr-un absurd aproape controlat ne face fericiti.

Atunci cand iti dai seama ca toata existenta in sine este un absurd si un haos cauti sa gasesti metode de a risipi tot straniul si toate nelinistile din tine pentru a-ti regasi Sinele esential , insa printr-o autosugestie de condamnare si  absurdizare paradoxala singura cale “salvatoare” in care iti construiesti propria libertate amagitoare este sinuciderea.. pentru ca in fond cautarea scopului provoaca o noua iluzie absurda ..

 

 “Absurditatea este insomnia unei erori, esuarea dramatica a unui paradox.”       Emil Cioran